Cum funcționează
Cavitația ultrasonică utilizează unde sonore cu frecvența de 40 kHz (bine deasupra pragului audibil uman, situat la 20 kHz) aplicate printr-un aplicator de contact pe zona tratată. La această frecvență, unda sonoră nu produce căldură semnificativă în țesuturi — mecanismul de acțiune este cu totul diferit de cel al radiofrecvenței.
Mecanismul de cavitație acustică. Când unda ultrasonică traversează un țesut care conține lichid interstițial și celule cu conținut lipidic, creează zone alternante de compresie și rarefacție. În fazele de rarefacție, presiunea locală scade sub presiunea de vapori a lichidului, permițând formarea unor microbule de vapori (bule de cavitație). Aceste microbule cresc rapid în faza de rarefacție și colapsează violent în faza de compresie — un fenomen numit cavitație inerzială. Colapsul asimetric al bulelor generează microjeturi de lichid și unde de șoc locale cu energie ridicată. Energia mecanică eliberată la colapsul bulei este focalizată pe o suprafață extrem de mică și produce ruptura mecanică a membranei fosfolipidice a adipocitelor adiacente.
De ce adipocitele și nu celulele din jur? Celulele adipoase au o densitate mai mică și un conținut lipidic mai ridicat față de celulele musculare, celulele endoteliale sau fibroblastele din țesuturile vecine. Această diferență de densitate și vâscozitate face că interfețele lipido-apoase din interiorul adipocitelor amplifică local efectul de cavitație, în timp ce celulele mai dense rezistă mai bine forțelor mecanice generate. Cu parametri corecți (frecvența 40 kHz, intensitate controlată), efectul rămâne selectiv pentru țesutul adipos superficial. La frecvențe mai mici (1-3 MHz) sau intensități mai mari se produce cavitație neselctivă, cu riscul de lezare a vaselor sau a nervilor — de aceea protocolul și echipamentul sunt esențiale.
Odată distrusă membrana adipocitului, conținutul celular — trigliceride și acizi grași — se varsă în spațiul interstițial. De acolo, lipidie sunt preluate de sistemul limfatic și transportate spre ficat, unde sunt metabolizate pe căile normale de beta-oxidare. Ficatul procesează această cantitate suplimentară de lipide în ore până la zile după ședință. De aceea, hidratarea bună și o activitate fizică ușoară în ore după ședință susțin eliminarea — lichidul interstițial circulă mai bine hidratat, iar contracția musculară pompează limfa.
Ce simte pacientul în cursul ședinței. Unele persoane aud un sunet de tonalitate înaltă în urechi în cursul aplicării — este percepția osoasă a ultrasunetelor și dispare imediat ce aplicatorul este mutat. Senzația în zona tratată este de căldură ușoară și uneori o vibrație fină. Nu este dureroasă. Ședința durează de regulă 20-40 de minute pe o zonă, în funcție de suprafața tratată. Nu există perioadă de recuperare — pacientul poate relua activitățile normale imediat.
Numărul de ședințe necesar. Un protocol uzual este de 6-12 ședințe, efectuate la interval de 5-7 zile. Intervalul este ales pentru a permite ficatul și sistemul limfatic să proceseze lipidele eliberate dintr-o ședință înainte de a le adăuga pe altele. Ședințele mai frecvente nu accelerează rezultatul — supraîncărcarea hepatică ar putea produce efectul invers. Reducerea volumetrică vizibilă apare de obicei după 3-4 ședințe și se consolidează pe durata întregii cure.
Cavitația față de criolipoliză. Cele două proceduri distrug adipocitele prin mecanisme diferite și au candidați parțial diferiți. Cavitația acționează optim pe țesut adipos moale, fluid — caracteristic flancurilor, coapsei interioare, zonei abdominale inferioare la persoane cu grăsime mai puțin compactă. Criolipoliza necesită suficient pliu adipos pinsabil pentru aspirația aplicatorului și produce apoptoză frig-indusă, cu metabolism lent pe 8-12 săptămâni. Cele două se pot complementa pe zone diferite sau se pot aplica secvențial pe aceeași zonă (cavitație mai întâi, criolipoliză la o distanță de câteva săptămâni sau invers) — planul se stabilește la consultație.